curcubeul din noi e ca un ecou
sau e un nou
mod de a fi
de a zambi
de a cauta si de a gasi.
un nou tipar, poate banal caci ce e banal e ideal.
un ideal usor amar
opac, brutal, inchis, neclar
S-a spart idealul in mii de petale, de vise omise
privesc la vise ..cum sunt prinse ... in suflete stinse
Prea multa tacere...venind de departe
Un cantec de oameni, de clipe desarte
Destrama-se-n zarea ce timpul o duce
Emotii...iubire ce vesnic straluce.
Ce daca mi-e sete de cer si de ploaie
Ce daca noros sunt si vantul ma-ndoaie
As merge si-n marginea lumii cu tine
Chiar de nu pot spune adesea: mi-i bine
Un gand mi se-aprinde sub valul de noapte
Si dorul mi-l poarta pretinsele soapte
Ce pururi aduce-mi-te-vor pe tine
Ce bine :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu